Nuwe resepte

Jemne - Die bruid en bruidegom se brood

Jemne - Die bruid en bruidegom se brood


We are searching data for your request:

Forums and discussions:
Manuals and reference books:
Data from registers:
Wait the end of the search in all databases.
Upon completion, a link will appear to access the found materials.

As hulle aan die groot tafel sit, word die bruid en bruidegom 2 pragtige rolle gebring, versier met blomme (jemne), gemaak van koekdeeg.

Die bruid en bruidegom moet dit met net een hand breek. Wie die grootste deel van die rol breek, sal meer gesag in die nuwe gesin hê. Dan word die spoel verdeel sodat al die bruid en bruidegom dit kan proe.

Hulle kan op die bruid en bruidegom se tafel sit 2-4 Jemne, en in sommige van hulle sal die kerse vassit.

Berei die deeg voor: in 'n glas warm water, los die gis op en voeg 2 eetlepels meel, 2 teelepels suiker, sout by (dit moet suurroom konsekwent wees).

Sit die deeg 20-30 minute op 'n warm plek.

Sif intussen die meel in 'n diep bak, voeg die eiers, suiker, groente -olie, water by, meng en voeg die wrongel by.

Nadat u 'n elastiese deeg gekry het, laat dit 1-1,5 uur onder 'n lap op 'n droë plek rus.

Knie die deeg, brei in 'n ronde of ovaal vorm en laat dit weer rys.

Smeer met geklitste eier, versier dan met verskillende blomme en blare van die deeg, sterre, voëls, ens.

Bak in die voorverhitte oond teen 175-180 grade 40-45 min.

Die bruid en bruidegom se brood is gereed, as daar geen spore van deeg is as dit met 'n tandestokkie deurboor word nie.

Die bakker se geheim

Vir versiering word dit aanbeveel om deeg sonder eier, suiker, botter te gebruik.

Gele kan ook van 'n ander tipe koekdeeg berei word.



Jemne - Die bruid en bruidegom se brood - Resepte

As u brood begin proe, genaamd lewendige radiouitsending, wissel interaksie met luisteraars en emosies deur die golwe. 'Maak nie saak hoe erg die brood is nie. 'Daarom sal u verkies! Die verhaal handel oor baie, en tog weerstaan ​​nie almal hierdie regime nie. Doina Danielean spog met 12 jaar radio, waartydens sy bymekaargekom het en baie verhale kan vertel. Oor die radio -element, maar ook oor wat wag op die jongmense wat droom van radio -animators - in besonderhede in die volgende onderhoud met Doina Danielean. Geniet dit!

Hoe het jy die radio ontdek? Hoe het hy dit reggekry om jou te oorwin?

Dit was 'n lentedag & # 8230 tot 2005 & # 8230 Ek onthou die dag van 12 April, toe die tiener wat lirieke geskryf het, haar poësie vir die program aanvaar het. Omdat ek passievol was oor lirieke, was ek gereeld teenwoordig in die streeksradioateljee, waar daar destyds 'n program gepromoveer is wat jong talente in poësie bevorder.

Dit was toevallig, nou, na 12 jaar van daardie dag, besef ek dat dit eintlik die pragtige gebeurtenis was wat die radio in my lewe gebring het en my siek gemaak het van die lewendige program, die radiogolwe en die luisteraars. Dit is hulle wat 'n stem ontvang in hul huise, motors, kantore, ore en siele, sonder om julle te sien ... dit is wat my die meeste oorwin het, die luisteraar!

Wat het jy geleer uit elke werk wat jy gedoen het?

Sedert ek 15 was, was my stem op die radio. Ek het grootgeword van 'n streeksposisie tot 'n nasionale en 'n pragtige pad waar elke stap 'n nuwe ervaring en ervaring meebring, en dit laat my glo dat ek grootgeword het met die stem wat steeds gehoor word en die woorde wat nie meer is nie uitputtend. Die meisie op die radio het grootgeword, gevorder en die vrou op die radio geword.

Sosiale oggenddialoog met Ion Lazarenco Tiron op Radio Plai!

Wat is die belangrikste ding om te oorweeg vir 'n DJ-radio-gasheer?

Ek wens daar is streng of geheime reëls om in gedagte te hou as u 'n radiogasheer is, maar NEE! En Goddank dat daar altyd vir my maksimum vryheid van uitdrukking was tydens lewendige radio -uitsendings. Miskien net 'n paar maklike aanwysings van mentors wat my gedagtes, idees en geleenthede gelei het en vir wie ek altyd sal bedank. Met spesiale respek vir Dorin Țurcanu en Sergiu Răileanu, wat meer of meer daarin geslaag het om my persoonlikheid te beïnvloed in die boks radio.

U kan natuurlik nie 'n radioman wees as u nie het wat en hoe om te sê nie, maar ook as u nie 'n goed ontwikkelde verbeelding en diksie het nie, en die stem is die een wat vorm en warm word tyd…

Wat sal die radio -aanbieder Doina Danielean nooit in die program doen nie?

Ahahaha ... wat 'n vraag! Ek sal soos die Jode antwoord met 'n ander: Wat het Doina Danielean nie op die program gedoen nie?! Ek het gelag, ek het gehuil, ek het gepraat oor advertensies, ek het gestamel en geswyg ... (lag) ek het gedink ek sal nooit skinder oor die program nie, maar ek het dit ook gedoen (glimlag). Ek dink nie ek sou in die radio oor russismes en vulgariteite kon praat nie, want dit verteenwoordig my glad nie.

Watter raad sal u gee aan 'n persoon wat droom van 'n radio -aanbieder?

Ek sal dieselfde advies gee as wat ek van my mentors ontvang het toe ek by 'n nuwe radiostasie vir my kom:

Wees jouself en as jy nie oop en passievol genoeg is nie, moet jy van die begin af opgee, want op die radio sonder passie en begeerte doen jy niks.
Leer u buie en gevoelens op en werk met u diksie en stem, want hierdie 2 kan mettertyd ontwikkel, as dit die passie van die eerste advies is, word u goed.

Hy praat min of meer, maar in beide gevalle met kennis van oorsaak en betekenis.
Moenie probeer om iemand te wees nie, wees oorspronklik, uniek en spesiaal, dit is JY!
Ontwikkel elke dag u verbeelding en vaardighede en moenie daarop staatmaak dat u uit die teks op die blad sal praat nie, en leer dat u so oop is dat alles direk na u toe kom, altyd uitvind en improviseer! Wat u op die blad neergeskryf het, is net 'n baken, maar wat u op die oomblik voel, is meestal baie belangriker!

Gaan saam met jou hele wese op die radio en die radio gaan deur jou are! Asem met emosies en vertel wat u voel, maar moenie vergeet om mooi en kreatief te voel nie. Radio hou van die spel, 'n spel met gevoelens wat woorde en stem salf!


Moldawiese braai - sappig en smaaklik volgens die resep van Păstorel Teodoreanu

  • Moldawiese Pârjoale (Maria Matyiku / Epoch Times) Moldawiese Pârjoale

Roosters is deel van die lys van Roemeense kookkuns, wat 'n geliefde en gewilde gereg is, veral in Moldawië, en die resep daarvan behoue ​​bly en van geslag tot geslag oorgedra word.

Selfs as die basiese bestanddele byna dieselfde is, kan die uiteindelike geur van die braaivleis verskil, afhangende van die smaak wat elke huisvrou wil hê, sowel as die voorkeure en geur van die speserye wat gebruik word.

Bestanddeel:

500 g kalfsvleis (of beesvleis, lam, pluimvee) gemeng met varkvleis,

2 snye (50 g) brood geweek in soet melk,

2 eetlepels (25 g) gesmelte botter,

1 groot fyngerasperde aartappel (100 g),

1 bos groen pietersielie en / of dille,

100 g broodkrummels, plus 'n eetlepel mielies (opsioneel),

Voorbereiding:

Kap die ui, sit dit in 'n pan met 'n goeie lepel botter en kook tot dit glaserig word. Sit eenkant en laat afkoel.

As u die maalvleis nie direk gekoop het nie, gaan dan verder met die fyn maal van die vleis, wat twee keer deur die masjien gaan. Die vleis moet ten minste 15% vet bevat. As dit vir die tweede keer deur die maalvleis gelei word, voeg die brood wat in melk geweek is (onversoete), die gerasperde aartappel en die ui deur botter by.

As die vleis reguit gemaal is, plaas dit in 'n groot genoeg bak, voeg dan die in melk geweekde brood by nadat dit fyngedruk is en die harde doppe van die rand verwyder is. Voeg die fyngerasperde aartappel en die gebotterde ui by.

Voeg 2 eiers, sout en peper na wens by, die knoffel deur die knoffelpers en die fyngekapte pietersielie en dille.

Meng al die bestanddele goed totdat 'n homogene en besonder aromatiese pasta gevorm word (die kombinasie van knoffel, pietersielie, dille en peper).

Om 'n braaivleis te vorm, neem 'n goeie lepel vleis, wat in 'n sferiese vorm gevorm word wat eers deur die broodkrummels, gemeng met 'n lepel mielies, gegee word. Die gebraai word plat totdat dit die dikte van die vingers bereik en uiteindelik 'n ovaalvorm kry.

Gooi dit weer in broodkrummels, braai dit dan in warm olie, en voeg 'n bietjie botter by.

Die braaiers word aan albei kante bruin en dan op 'n papierhanddoek verwyder om oortollige vet te absorbeer.

Bedien warm saam met jou gunsteling garnering.

Let wel: Alexandru Osvald Teodoreanu (1894-1974), bekend onder die skuilnaam Păstorel Teodoreanu, was 'n prokureur en skrywer in die tussenoorlog. Hy het opgemerk deur die epigramme van 'n spesiale sjarme, terwyl hy terselfdertyd passievol was oor gastronomie en lief was vir geselekteerde wyne.

Vir die persoonlike plesier van diegene wat van Moldawiese humor en soet toespraak hou, kan u onder die oorspronklike teks wat post mortem gepubliseer is, in die bundel "Gastronomie" gevind word.

“Anisoara (Vaslui) na Marioara (Buenos Aires)

Jy skryf aan my dat jy Moldawiese braaivleis gemis het en dat jy nie meer weet hoe om dit te maak nie. U sê dat u tien jaar sedert u Vaslui verlaat het om u man te volg, na die reël vergeet het. Dit sal wees, maar ek dink nie so nie. U het waarskynlik nooit geweet hoe om te braai nie. Moenie ontsteld wees nie, ek was die slagoffer van dieselfde ydele illusie. Ek was oortuig dat ek weet hoe om te braai. Chimera! Ek het niks geweet nie. Daarom het ek myself maklik en vinnig toevertrou en die vurk in die eerste pot gesit uit die hand van Vasile die kok, my buurman.

Hy is tagtig jaar oud en het afgetree. Hy kom oorspronklik van Cioca-Boca, 'n gehuggie, as jy onthou, langs Ţibana. Alhoewel hy in die sewe jaar deur baie geslaan is toe hy 'baas' was op 'n langafstandskip, het hy poliglot geword en met kosmopolitiese smaak, raak die sjef Vasile chauvinisties van 'n onversetlike regionalistiese voorreg, van 'n hewige en eksklusiewe fanatisme. Daarom, toe ek hom vra hoe om die vleis te kap vir braai, met die motor of met die slagter, spring hy soos 'n brandwond:

"Die klimmer?" om te braai? waar anders is dit genoem? Hulle sny saam met die slagter in Boekarest die kleintjies, as hulle wil, en selfs die sarmalili van hul ander lang piekels en cucurechi, maar die Moldawiese braai moet nie besprinkel word nie!

En nou, dit is wat Vasile my geleer het:

Wat die vleis betref, is die populier nie: jy kan geroosterde vleis maak van bees- en lam en pluimvee (hoender, eend, gansbors en selfs kalkoen, soos jy wil). Maar die ou prajoala, slegs gemaak van bees- of kalfsvleis (die beste), gemeng met varkvleis, word gemaak, sê Vasile, anders nee.

Gooi die vleis twee keer deur die masjien en voeg die tweede keer by: broodkrummels geweek in melk, sout, peper, dille, fyngekapte pietersielie en gebraai in botter. Nadat u die maalvleis 'n tweede keer uit die masjien gehaal het, voeg die vereiste aantal eiers (1/2 kg vleis, 2 eiers) by, vryf die bodem van die bak waarin u die maalvleis sit, met 'n klontjie vars botter 'n eend eier, voeg (ad libitum) 'n gerasperde aartappel by.

Sodra die maalvleis goed gemeng is, strooi die houtbodem waarop u die vleis werk, met posmag (pittige broodkrummels as u vergeet het hoe om Vaslui te sê). Neem 'n eetlepel gekap en rol dit totdat dit 'n bolvormige vorm gee. Maak die maalvleis daarna plat met 'n wye mes totdat die bol tot die breedte van 'n voller wysvinger verminder word. Sodra u hier is, berei u die pan voor waarin u 'n goeie stukkie vars botter laat smelt.

As die botter kook, plaas die braai in die pan en kook dit aan albei kante tot dit bruin genoeg is (hier is dit!). Nadat dit bruin is, haal dit uit met 'n gaatjie en plaas dit mooi op die (warm) bord waarop dit bedien sal word. Die hele vaartuig is dat die braai aan die buitekant bruin en muf aan die binnekant bruin word.

Die klassieke versiering is die kapokaartappels of, wanneer nuwe aartappels verskyn, met botter geskroei. 'n Moldawiese braaier mag nie 'n speelkaart in lengte oorskry nie, het Vasile vir my gesê, drie vingers normaal in breedte, en die dikte van 'n "bokser" indeks in die kategorie klapper (Vasile is 'n sportman).


DACIC COOL - aanlyn tydskrif gekoördineer deur Cecilia Caragea

Die vorm van die vakansiebrood is die spoel, 'n witbrood wat op vakansies gebak word van koringmeel van hoë gehalte. Gebakte brood vir die vakansie verskil van die daaglikse, volgens die inhoud van die deeg, volgens die vorm wat dit gee en volgens die manier waarop dit versier is. Die rolle is gemaak van verskillende vorms en groottes, afhangende van die rol wat dit speel. Hulle vleg in twee, drie, vier, ses, agt, selfs by sestien of meer beeste.

Die rol van rolle by die troue
Die meeste stadiums van die troue gaan gepaard met die teenwoordigheid van 'n spoel. Die trouboom, in Oltenia en Muntenia, word ondersteun deur 'n spoel wat die spar neem. Die vlagdraers in die optog, in Transsylvanië, dra in hul hande 'n groot spoel wat aan hulle behoort na die seremonie, die jongmense in die noorde van Moldawië ontvang die "spoel van die seuns". Die diere uit die wa is versier met spoele, in die suide van Transsilvanië, wat hulle as beloning neem vir die dienste wat tydens die troue gebring is, die bestuurders van die onderskeie voertuie.
Die bruid word versier deur op twee spoele in Oltenia geplaas te word, of sy ontvang die trouoptog deur 'n spoel na die troue wat sy saam met haar skoonseun uit dieselfde spoel eet, die bruid se spoel breek oor haar kop as sy gaan na die kerk, hoe lank twee rolle, die geskenk (geld) word op 'n rol ingesamel, die jong skoondogter word in die nuwe huishouding ontvang met een of meer rolle aangebied deur skoonma's, ens.

Die belangrikste tipes trourolletjies:
Welkom groet
'N Groot (1,6 kg) soet broodjie in die vorm van 'n ronde brood, gemaak van superieure koringmeel, versier met vlegsels en blomme. Dit word gebruik om die peetouers te groet deur die bruid en bruidegom en hul ouers. In sommige streke loop die bruid en bruidegom ook onder die spoel - die bruid en bruidegom en die peetouers hou 'n spoel oor die deur en vorm 'n soort kluis waaronder elke bruid gaan.

Resep vir die verwelkomingsrol
Bestanddeel: 650 g koringmeel, 1,5 glas melk, 2 eiers, 2 eetlepels margarien, 2 eetlepels suiker, 2 g vanielje, sout, 10 g gis, 1 eier vir smeer.
Metode van voorbereiding: Meng 150 ml melk (by kamertemperatuur) met gis, suiker en sout, voeg dan 325 g meel, 1 eier en 'n eetlepel margarien by. Knie die deeg en laat dit warm, bedek met 'n lap, vir 20-25 minute. Voeg die res van die melk en die ander bestanddele by. Knie die deeg en laat dit rys, warm, bedek met 'n lap, vir 35-40 minute.
Nadat die deeg gesuur is totdat dit in volume verdriedubbel het, word dit in twee dele verdeel, in verhoudings van 90% en 10%. Van die groter stuk deeg vorm 'n groot bal, bedek met lap en laat 'n rukkie rus.
Uit die res van die deeg word 'n strook deeg gevorm (wat in 2 of 3 stukke geweef kan word) en dekoratiewe elemente (blomme, blare). Die strook gebreide deeg word om die bal aangebring (onder), sit die dekoratiewe elemente, smeer met geklitste eier en laat staan ​​vir 15-20 minute. Bak 40-45 minute, voorverhit tot 175-180 grade.

Die bruid se koek of koek
Dit is die element wat die algemene aandag polariseer, gewoonlik rond, versier met verskillende ornamente en vlegsels, en dit is die peetmoeder wat dit bestel en betaal. Die kenmerkende motief van die trouring is die vlegsel, al dan nie versier met voëls of blomme uit die deeg of met vars basiliekruid. Die ketting van die bruid kan óf deur die peetmoeder, in Oltenia, Muntenia, Moldawië, óf deur die bruid, in Transsylvanië, bo haar kop gebreek word voordat sy na die troue vertrek. Nadat sy die koek gebreek het, gooi die bruid se peetmoeder dit in die vorm van 'n kruis oor haar kop, en diegene wat stukkies daarvan neem en dit eet, word geglo dat hulle gelukkig is en volgende jaar baie geluk sal hê. Die gebruik is oud, dateer uit die ou Rome en is 'n seën van die peetouers by die troue. Die breek van die koek bo die bruid se kop simboliseer vrugbaarheid - die peetma, haar geestelike moeder, wens haar 'n geseënde huwelik met baie kinders toe.

Die resep vir die bruid se koek of koek
Bestanddeel: 650 g koringmeel, 1,5 glas melk, 2 eiers, 2 eetlepels margarien, 2 eetlepels suiker, 2 g vanielje, sout, 10 g gis, 1 eier vir smeer.
Metode van voorbereiding: Meng 150 ml melk (by kamertemperatuur) met gis, suiker en sout, voeg dan 325 g meel, 1 eier en 'n eetlepel margarien by. Knie die deeg en laat dit warm, bedek met 'n lap, vir 20-25 minute. Voeg die res van die melk en die ander bestanddele by. Knie die deeg en laat dit rys, warm, bedek met 'n lap, vir 35-40 minute.
Nadat die deeg gesuur is totdat dit in volume verdriedubbel het, verdeel dit in 3 ongelyke stukke - ongeveer 40%, 40% en 20% en laat dit 'n paar minute rus. Elkeen van die 2 groter stukke deeg is verdeel in verskeie gelyke dele (2, 3, 4, 6, 8, ens.), Wat in repe gevorm word en dan word die resulterende stroke in twee, drie, vier, ses, geweef, agt of meer, totdat hulle die vorm van 'n maaier aanneem. Elke grassnyer word liggies met 'n houtmes gedruk, en die ente word verbind om twee spoele te verkry. Die spoele word bo -op mekaar geplaas, sodat die hegting van die boonste so ver as moontlik van die onderste van die onderste is. Smeer met geklitste eier.
Uit die res van die deeg word blomme of kranse gevorm waarmee die koek versier is, en laat dit nog 10-15 minute groei. Bak vir 40-45 minute by 'n temperatuur van 175-180 grade.

Die bruidegom se ring - 'n gebruik uit Moldawië
Die bruidegom se koek is 'n suikermieliekoek. In Moldawië is daar die gewoonte om rolle tussen die bruidegom en die bruid uit te ruil: die vornicel gee die bruid die ring van die bruidegom, in ruil vir die ontvangs van die rol van die bruid. Na hierdie uitruil van rolle, gaan die vornicel na die bruidegom se suite en hou die rol omhoog, sodat een van die bruid en bruidegom dit nie bereik en breek nie. Die bruidegom ontvang die koek, soen dit en deel dit met sy bruid en bruidegom, as 'n teken dat hy die gemeenskaplike vreugde deel.

Die ring van die bruid en bruidegom (gebruike) - 'n gebruik uit Moldawië
As hulle aan die groot tafel sit, word die bruid en bruidegom 2 pragtige rolle gebring, versier met blomme (jemne), gemaak van koekdeeg. Hulle moet dit breek deur slegs een hand toe te pas. Wie die grootste deel van die rol breek, sal meer gesag in die nuwe gesin hê. Dan word die koek verdeel sodat al die bruid en bruidegom dit kan proe. Daar kan 2-4 jams op die bruid en bruidegom se tafel geplaas word, en daar sal kerse in sommige daarvan vassteek.

Neusringe - gewoonlik uit Moldawië
Daar is 2 of 3 groot, soet broodjies, gemaak van koringmeel van hoë gehalte, wat aanbid word tydens die troue of die dag na die troue deur die grootouers.

Skoonma se rolle
4 groot rolle word voorberei vir skoonfamilie. 'N Week na die troue gaan die bruid en bruidegom saam met die ouers van die jong man na die meisie se ouers en bring vir hulle rolle as 'n dankie vir die eer van die meisie. In Moldawië en Dobrogea is daar die gewoonte om rolle tussen skoonma's te ruil (opsluiting).

Troukoek
Die Roemeniërs het aan die einde van die huwelikseremonie 'n brood oor die kop van die bruid gebreek, en die aantal krummels dui aan hoeveel kinders die nuwe egpaar sal hê. Die gaste het hierdie krummels bymekaargemaak en dit vir geluk gebêre. Met verloop van tyd, deur verfyning, is brood vervang met koeke en later deur die bruidskoek.
Tradisies en gebruike word geïdentifiseer en bevorder binne die aanlyn -kommunikasieveldtog Die kultuur en geheime van brood, ontwikkel deur Russenart Communications en Gold Maya.


Of u nou betrokke raak by besprekings in 'n Facebook -groep of u mening uitspreek oor die verskillende resepte wat u aanlyn vind en bespreek, dit maak baie saak om indrukke uit te ruil met diegene wat dieselfde dieet volg om 'n positiewe hupstoot te kry en te weet dat u nie alleen is nie . Die klein probleme wat u onderweg kan ondervind, of die oomblikke waarop u nie weet wat u van 'n bestanddeel van dierlike oorsprong moet vervang nie, word vinnig oorkom as u diegene wat in dieselfde situasie met u is, kan vra.

Dit is ook nuttig om in te skryf vir 'n veganistiese kookkursus om bewus te word van die beginsels van voeding en te besef dat u nie van goeie smaak hoef op te gee nie.


Mites oor sjokolade

Die meeste mites oor sjokolade verwys na die feit dat sjokolade jou vet maak. Dit is baie waar dat as ons dit in groot hoeveelhede inneem, sjokolade die vyand van die figuur word, maar dit is nie so erg as ons ons van tyd tot tyd geniet en 'n sjokoladestafie geniet nie. Bitter sjokolade is meer kakao en bevat minder suiker, daarom word dit aanbeveel vir diegene wat 'n dieet het. Daar is 'n


Onlangs het die GastroArt -uitgewery die bundel gepubliseer: “Brood, kos en simbool. Die ervaring van die heilige ”deur die navorser Varvara Buzilă, wat u hier kan bestel. In die volgende het ek 'n gedeelte uit die uitgebreide werk geneem wat toegewy is aan die simboliek van brood en rituele deeg.

'N Probleem wat betwis is sedert sf. sek. die negentiende eeu is dié van oorsprong rituele brode. In haar bespreking is, direk of indirek, min of meer almal bygewoon wat oor hierdie onderwerp geskryf het. S. Fl. Marian [1] en E. Niculiță-Voronca [2] het direkte ooreenkomste gevind nup broodţvat homingewikkeld van die Romeine en die van die Roemeniërs. P. Caraman erken die moontlikheid dat sommige bestaan krul in die tradisie van sing in Oos -Europa sedert die Romeinse tyd, en dink nog steeds spoele verteenwoordig 'n element van die Oos -Europese tradisie met sogenaamde Slawiese wortels [3]. Hy bespreek ander aspekte van rituele brode van die Slawiërs behandel dit egter nie dié van die Roemeense brood nie, want in die geskrewe bronne waarop dit sy benadering ondersteun, verskyn dit te min. Die skrywer bring nie genoeg argumente om haar lening van die Slawiërs te motiveer nie. Volgens ons is een van die eerste struikelblokke, waarna ondersoekers nie broodwortels gaan soek nie, die idee spoel, generies vir rituele brood van die Roemeniërs, soos dit 'n bietjie vroeër getoon is, deur die oorgrote meerderheid navorsers gekwalifiseer as van Slawiese oorsprong [4]. In hierdie geskil, wat al langer as 'n eeu duur, is verhoudings die belangrikste kwessie woord-voorwerp-struktuuringewikkeld-funksie stelselţionisasie. Soos in die begin is probeer om die lening deur die Roemeniërs van die landbou van die Slawiërs, tesame met die ploeg, op dieselfde wyse te oorweeg dat dit saam met die term krul is geleen en die brood uit gewoonte. Om hierdie verwarring op te klaar, is dit nodig om 'n paar verduidelikings te maak, en ons sal terugkeer na die onderwerp tydens die referaat. Die benoeming van plaaslike brood met 'n woord van buitelandse oorsprong is 'n algemene verskynsel in Europa. Die Slawiër self chleb (Russiese weergawe), wat in alle Slawiese tale voorkom, is van Duitse oorsprong [5]. In Roemeense leksikale gebruik noem hierdie woord twee kosse: brood, van Latynse oorsprong, en putingewikkeld, van neo-Griekse oorsprong.
Die woord putingewikkeld dit word met dieselfde betekenis gebruik in Grieke, Masedoniërs, Bulgare, Serwiërs, Hongare, Calabriërs [6]. Bogdan Petriceicu Hasdeu beskou dit as meer ongewoon Slavisme [7], en Th. Capidan het sy lening in glorie erken. Die neo-Griekse oorsprong word tans gekies. Hierdie weergawe moet gekonfronteer word met die feit dat in Indië 'n sogenaamde ryspasta verbruik word kuil, woord, waarskynlik redelik oud, een keer in die Vedas, onder die 3399 gode, is daar ook die "lieflike god Pita", wat die liggaam vet maak [9].

Die etimologie van die name van die brood in die Indo-Europese tale behels baie onsekerhede. Twee algemene probleme is in gespesialiseerde studies geïdentifiseer: in die meeste tale van hierdie familie verteenwoordig die betrokke woorde lenings en het hulle nie 'n eenparige erkende Indo-Europese etimologie nie [10]. Om terug te keer na die probleem van die lekseme spoel, Daar moet op gelet word dat, hoewel dit 'n lening is, dit uit Indo-Europees kom kuolo, deur die Slawiese ketting. Kolo (kolese) dui die wiel aan in die Slawiese taalgroep, terwyl alle ander Europese mense 'n ander woord vir hierdie voorwerp gebruik, afgelei van die ou Indiese woord - Rath[11], Die skema van die lening uit eer lyk vir ons te eenvoudig, omdat dit nie die kompleksiteit van die verskynsel in ag neem nie. In antieke Persies die woord krul dit het son beteken. Deur haar naam Kolaxais, die jongste seun van koning Targitaos, die stigter van die pêrelstam, is geïnterpreteer as die Koning (sy) Son (Colac) [12]. Die isomorfis sonwielingewikkeld-brood dit is spesifiek vir antieke kulture. Byvoorbeeld, in antieke Egipte word beide die son en die brood deur dieselfde teken voorgestel: 'n sirkel met 'n kol in die middel. Die ondersoek na die oorsprong van die brood en die kulturele uitruilings wat deur die verbruik daarvan bemiddel word, verkry 'n groter doeltreffendheid in die geval van die samewerking van die taalkundige getuienisse en die wat deur die denkbeeldige temas aangebied word (die tekening, die voorkoms daarvan). Ons noem as voorbeeld die studie wat N. N. Kazanski onderneem het kuns, die brood genoem in Odyssee aan Homeros. Deur die name van brood in die oostelike Middellandse See te ontleed, die hiërogliewe en voorbeelde van antieke geskrifte te vergelyk, kom die skrywer tot die veronderstelling dat die broodgebiede met twee vlakke (soos die kerk prescura) en die term kuns-[13]. 'N Vergelykende studie van tekens spoel wat in 'n veel breër raamwerk gemaak is, sou sy geskiedenis meer duidelikheid gee.
Wat Caraman beïndruk het in die Bulgaarse rituele brood - die groot verskeidenheid plastiekvorme en sy ikonografie, belaai met semantiek - is nie genoeg om die oudheid te redeneer nie en is boonop nie 'n oortuigende argument om die tradisie van die Roemenië oor te neem nie. Die Slawiërs het 'n ander manier om denke in deeg, soos op alle ander terreine van volkskuns, anders as dié van die Roemeniërs plasties voor te stel. Hierdie belangrike aspek is geïgnoreer. Maar dit moet uit 'n vergelykende perspektief geopenbaar word in die konteks van die ander tekens van brood, want dit verteenwoordig 'n projeksie van die 'argetipiese vorme' wat deur die geheue voortbestaan ​​word [14]. En as dit op semantiese vlak lyk asof die brood van die Roemeniërs en die brood van die Slawiërs meer ooreenkomste het, wat dikwels gebruik maak van algemene figure van die Europese fonds: sirkel, spiraal, kruis, ens. Op sintaktiese vlak is die verskille seker , wat die stilistiese nuwigheid van elke tradisie aandui.
Aan die einde van die vyfde dekade van die eeu. In die twintigste eeu keer Valentin Zelenciuc terug na die probleem van die oorsprong van rituele brood. Let op die verpligte teenwoordigheid van brood in huweliksrituele, die duidelike omvang daarvan, wat lei tot brood rites, die skrywer maak 'n ontwykende gevolgtrekking: 'Dit is moeilik om met sekerheid te sê hoe hierdie rituele oorspronklik voorgekom het, of 'n kontinuïteit is van die Grieke en Romeine, aan wie hulle bekend was [15]. brood rites "hulle is die uitdrukking van die nasionale spesifisiteit ”[16], insluitend hier die gebruik van verandering van spoele tussen die bruid en bruidegom, die een van rituele breekingewikkeld van spoele bo die kop van die bruid (bruidegom) of deur dingewikkeldverval van die spoele maar ook die gebede wat hierdie gebare vergesel. In latere werke word egter aanvaar dat uitruil van rituele brood by die troue sou dit 'n gewoonte wees wat by die Slawiërs geleen is, wat hierdie hipotese baseer op die formele vergelyking van gebare waarin die brood bedien word, sonder om die vorms, funksies, betekenisse daarvan in ag te neem [17].
Andrei Hâncu vestig die aandag op die verskille tussen lenings en poliggenetiese ooreenkomste, insluitend tussen die laaste en die rites brood van die Moldawiese huwelik [18], en let op die gebruik van brood, voordat die Slawiërs deur die Oos -Karpate -gebied getrek het, verklaar die skrywer dat "dit baie eerliker sou wees om nie te praat nie" van hulle deur die bydrae van die Slawiërs uit die Middeleeue tot vandag toe [19]. Nadat die Geto-Dacians graan verbou het, blyk dit volgens die skrywer dat hulle ook rituele voedsel daaruit laat produseer het. Kontakte met die Romeine en Slawiërs versterk hierdie praktyke. Dit is 'n afleiding wat gebaseer is op die korrelasie tussen die beroepe van 'n menslike gemeenskap en sy stelsel van gebruike, maar ook op die idee dat die hele lewe in argaïese kulture baie geritualiseer is, en dat die voorwerpe ook rolle van tekens, simbole [20] . A. Hâncu neem kennis van twee vorme van brood waarmee die Roemeense tradisie versterk is, wat dit van die Slawiërs neem: hoepel en jemna, dit bied egter geen relevante argumente vir hierdie lening nie [21].
Alle gevolgtrekkings tot dusver rakende die oorsprong van die Roemeniërs se brood, is gemaak op grond van die ontleding van 'n enkele bedryfstelsel vir elke geval. Marian, Niculiță-Voronca, Zelenciuc en Hâncu wou die wortels herbou etniese brood deur die trouketting, Caraman deur die van Kersfees en Nuwejaar. Daar is gepoog om die oorsprong en evolusie van brood as 'n gebroke deel van die geheel te verduidelik, 'n oomblik wat 'n metodologiese tekort aandui. Sodra die gebruik van die huwelik later was as die begrafnis en meer oop is vir assimilasie en marginalisering, glo ons dat selfs die brood daarin nie sekere gegewens uit die oudheid kan gee nie, dit is selde om dit te vergelyk met die hele Roemeense stelsel van rituele brood ...
Oor die lenings van brood uit die Slawiese tradisie, is daar 'n paar basiese vrae. Tot dusver is meer taalkundige aspekte van die probleem in ag geneem. Ons wil die aksent 'n bietjie verander en die openinge vir nuwe soektogte balanseer. Deur die ikonografie van die Slawiese brood noukeurig te bestudeer, neem ons kennis van die manier waarop dit gemaak word: op 'n wye afgeronde vorm word verskillende elemente aangebring: deegklonte, enkelvoudige kalwers wat in die interpretasie van die modelers beelde van voorwerpe uit die omliggende werklikheid voorstel [ 22]. So 'n tegniek om broodvorme voor te berei, dui op 'n begin tradisie om met koringdeeg te werk. Dit is baie naby aan die modellering van rogbrood, spesifiek vir alle Slawiërs. Pâinea de grâu se întâlnea accidental în uzul rușilor și cel al ucrainenilor de la sud, fiind privită de ei ca o alteritate, cum avea să remarce D. K. Zelenin[23]. Comparând imaginile pâinii bulgarilor de la începutul secolului (D. Marinov) cu cele prezentate de Christo Vakarelski[24], Stanka Janeva[25], Ljubomir Mikov[26], se vede clar cum sunt valorificate tot mai mult posibilitățile plastice ale aluatului.
O contribuție remarcabilă în ce privește antrenarea în cercetare a noilor probleme de studiu aparține lui Gheorghe Aldea și focalizează valorile plastice reprezentate de pâine[27]. Autorul pledează pentru recunoașterea pâinii drept parte componentă a artei populare. Clasificarea funcțională și decorativă a formelor din cocă, aplicate în lucrarea sa, sunt primele clasificări în domeniu[28].
Până în anii 󈨔 ai sec. al XX-lea tema pâinii de ritual a constituit doar un punct de referință în activitatea de cercetare, reflectat în profunzime sau superficial, în funcție de problematica urmărită și de competența autorilor. Una dintre primele elaborări dedicate în exclusivitate problematicii pâinii este lucrarea Chleb v semeinoi obreadnosti moldavan, semnată de cercetătorul Emmanuil Rikman. Metoda aplicată de autor în timpul analizei faptelor: utilizarea pâinii în obiceiurile ce țin de vârstele omului dintr-un singur sat (Tabani, raionul Briceni, în anii 󈨊 ai sec. al XX-lea) este în discordanță cu concluziile pe care le extinde asupra întregului spațiu est-românesc, coborându-le în timp cu câteva secole[29]. Astfel, E. Rikman reia concluzia lui V. Zelenciuc despre mai marea frecvență a pâinii de ritual în nunta moldovenească decât în cea a slavilor[30], formulată de acesta drept răspuns la afirmația lui F. Sumcov, precum că „nici un popor n-a cunoscut o frecvență atât de mare a pâinii de ritual, cum o au slavii”[31]. După ce confruntă tradiția moldovenească cu cea a rușilor și a ucrainenilor de la sud, consumatori ai pâinii de grâu, E. Rikrnan ajunge la aceeași concluzie ca și V. Zelenciuc, numai că o generalizează pentru tot ciclul[32]. În final, invocând argumentul că până în sec. al XVIII-lea la români păstoritul a prevalat asupra agriculturii, autorul opinează că această plinătate a tradiției pâinii nu poate fi mai veche decât sec. al XIX-Iea[33] Această lucrare exemplifică discrepanța existentă între bogăția figurilor din aluat oferită de cultura tradițională și incapacitatea modelului științific aplicat de a o face relevantă sub aspect istoric. Prin concluzia finală ea se raliază la o tendință specifică tuturor elaborărilor vizând ocupațiile agricole și fenomenele culturale generate de ele, tendință apreciată recent de Alexandru Furtună ca fiind excesiv politizată[34].
Prima mărturie contra frustrării susținute de E. Rikrnan rămân izvoarele scrise: vechile tipărituri, letopisețele, însemnările de călătorie prin țările Române, intrate în marea circulație a valorilor la acea vreme. Deși, în virtutea specificității lor, scrierile mențin o anumită distanță față de cultura populară, au caracter religios, oficial totuși, conțin foarte multe referințe la principalele forme ale pâinii de ritual: jemne (1582, 1673), jimble (1657), jemnă (1673, 1688), jăble (1682), colaci (1653, 1657, 1673), colac (1675, 1620, 1658), colivă (1588, 1653, 1654, 1673), prescură (1600)[35]. Prezența impunătoare a pâinii în structurile tuturor obiceiurilor luate în discuție este atestată deja la mijlocul sec. al XVII-lea de către sirianul ortodox Paul de Alep[36].
O primă cercetare interdisciplinară de teren, întreprinsă pe o arie extinsă în 80 de sate din Republica Moldova și Ucraina, a confirmat sugestia lui P. Caraman despre utilitatea comparării pâinii românilor și a slavilor. Concluziile la care ajung autorii Valentina larovaia (Chișinău) și Ljudmila Artjuch (Kiev) în studiul care a succedat cercetarea, argumentează existența unor stereotipuri alimentare distincte, mai ales, sub raportul utilizării pâinii de ritual. Vom desprinde trei dintre ele: răspândirea colacului numai la români și în zona de confluență româno-ucraineană[37], dăruirea colacilor la cumetrie numai în această zonă[38], specificitatea pâinii mortuare românești[39], căci, așa cum remarca F. Sumcov cu un secol în urmă, obiceiul de înmormântare al slavilor nu are nimic distinct din pâine[40]. Deși realizată în cheia căutărilor de identitate, nu de alteritate, lucrarea a reușit totuși să releveze ambele fațete ale dialogului cultural româno-ucrainean, păstrător încă de specificitate în simbolismul alimentar întreținut de pâine.

Abordarea sistematică a temei începe în anii 󈨔 ai sec. al XX- lea cu studiile Ofeliei Văduva[41]. Atunci apăruseră circumstanțe favorabile pentru demararea unor astfel de investigații. În știința românească s-a produs turnura spre recunoașterea agriculturii alături de păstorit drept ocupație de bază a românilor și a început valorificarea creațiilor generate de ea[42]. În plan extern, efortul s-a înscris într-o orientare general-europeană. Deja existau elaborări importante privind abordarea antropologică a hranei în Anglia[43], Franța[44]. În Italia, grație lui Alberto Cirese, se desfășura investigarea sistematică a pâinii din Sardinia. Apăruse prima lucrare fundamentală despre tradiția inconfundabilă a acestei regiuni[45]. Conceptul, pus la baza ei, tindea să cuprindă toate manifestările pâinii, înțelese drept obiect și semn. În Bulgaria, Christo Vakarelski continua cercetările începute de D. Marinov, punând accent pe valorile artistice ale pâinii[46]. Au fost publicate chestionare privind documentarea problematicii pâinii pe teren, dovadă că cercetarea lua amploare[47]. S-a lansat în cercetare Stanca Janeva care, puțin mai târziu, avea să publice în Bulgaria prima monografie la tema pâinii[48]. Tot atunci a apărut prima lucrare de sinteză privind pâinea tradițională din Grecia[49]. A nceput lucrul asupra acestei teme în Rusia, Ucraina[50].
Ofelia Văduva valorifică domeniul pâinii de ritual de aproape două decenii, contribuția ei în promovarea cercetărilor fiind considerabilă. Autoarea a luat în dezbatere aspecte esențiale din tema pâinii, elaborând mai multe studii, pe care le-a republicat într-o nouă redactare în cartea Pași spre sacru[51].
O problemă de început, limpezită de autoare prin colaborarea mărturiilor arheologice, istorice, etnografice și lingvistice, este cea a istoriei pâinii în cultura românească. Dacă în alimentația cotidiană s-a recurs și la panificarea altor cereale, consideră ea, în cea care însoțește festivitățile, ceremoniile, alimentele obținute din prelucrarea grâului au constituit o permanență: „Grâul a fost cereala preferată a locuitorilor acestor locuri, iar pâinea de grâu nu a lipsit din alimentația lor”[52].
O altă problemă abordată de cercetătoare este cea a formelor plastice și a simbolurilor incifrate în ele[53]. Pornind de la convingerea că forma și ornamentele erau impuse de funcția pe care respectiva pâine urma să o aibă în structura obiceiului sau a ceremoniei, ea alege câteva arhetipuri și arată circurnscrierea pâinii în ele. Ordonarea pâinii după principii plastice constituia un pas important în confirmarea domeniului ca parte egală a artei populare, dar grila propusă nu cuprindea cel puțin principalele forme perpetuate de tradiția românească[54].
Spre deosebire de predecesorii săi, O. Văduva aplică o viziune etnologică asupra pâinii, o cercetează drept semn, simbol, tinzând către cuprindere a problematicii ei complexe. Teza de la care pornește demersul său etapizat este că pâinea concentrează o bogăție mare de semnificații exclusiv benefice, ceea ce explică deosebita ei frecvență în obiceiuri[55]. Vom relua această afirmație în primul capitol al lucrării, unde vom demonstra că în anumite condiții pâinea dezvoltă și semnificații malefice pe lângă cele benefice predominante. Dând mai multe exemple de utilizare a pâinii în diferite practici cutumiare, autoarea evidențiază „puterea” ei de influență asupra oricăror începuturi (prag de an, praguri ale vârstei, întemeierea casei), pentru a le asigura o finalitate benefică[56]. Dar semnificațiile pâinii sunt constatate, nu și demonstrate. Se afirmă, la modul general, că pâinea este: „simbol de fertilitate, abundență și speranță”, „al bucuriei muncii împlinite, al bunăstării”, „simbol de bogăție, fertilitate și prosperitate”[57], afirmări vehiculate și în lucrările care ating această problemă doar tangențial.
Pentru ca să fim înțeleși mai bine, vom recurge la modalitățile de decodare a semnificațiilor cununii de grâu (obiect ritual din aceeași clasă cu pâinea), aplicate de Ion I. Ionică în lucrarea Dealu Mohului[58]. După ce arată ce gândesc informatorii despre cunună, autorul trece la interpretări. Punând sub semnul întrebării utilitatea căutărilor de idei în mentalitatea contemporanilor cu privire la profundele înțelesuri ale obiectului, Ionică recunoaște că „ele conțin sugestii folositoare pentru o cale în direcția căreia reprezentările originare sunt de căutat. Oricum, metodologic, noi trebuie să pornim de la ele, ca de la singurele date ce ne sunt cunoscute, spre ceea ce este necunoscut”[59].

În primele lucrări O. Văduva grupează funcțiile pâinii de ritual în trei categorii mari: sociale, festive și ritualice. Este o clasificare care a atenționat asupra procesualității pâinii ca fenomen social, relevând parțial ceea ce anunța prin titlu Pâinea ̶ funcții, valori plastice, simboluri[60]. Autoarea a revenit la problema funcțiilor în Civilizația pâinii, unde conform altui criteriu, cel al comunicării, a specificat funcția mediatorie, cea de substituție, de consacrare a unui început, de validare a înțelegerilor și jurămintelor ̶ toate acestea constituind o bună parte din legăturile realizate de pâinea simbol[61], Aceste legături nu sunt omogene. Pentru a facilita operarea cu ele și a evita ambiguitățile terminologice, în cadrul cărora sunt tratate sinonimic valorile, rolurile, funcțiile, semnificațiile pâinii, le-am împărțit după gradul de complexitate în roluri și funcții. Rolul pâinii este condiționat de locul ei în structura ritului. El rămâne neschimbat. Spre exemplu, prin rostogolirea unei pâini din pragul casei se poate afla cel mai bun loc pentru viitoarea fântână. Este cel unde s-a oprit pâinea (Bucovina și Maramureș). Sau pâinea ploii este coaptă din făină de grâu adunată de la nouă case de către trei ori nouă bătrâne, vădane, pentru a chema ploaia (centrul Republicii Moldova). Spre deosebire de ele, funcțiile sunt mai complexe. Pornesc de la rolurile pâinii, sunt schimbătoare, desemnează relațiile rituale și extrarituale ale pâinii și condiționează calitățile ei de simbol. Lucrările O. Văduva sunt de viziune. Fiecare dintre ele scrutează problematica pâinii dintr-o anume perspectivă: civilizația pâinii, sacralitatea pâinii (Pași spre sacru), polivalența darului din pâine (Magia darului), în ultimele două problematica pâinii fiind elucidată în contextul actului alimentar. După ce reia ideea despre grâu ̶ plantă civilizatoare[62], se oprește la complementara acesteia ̶ civilizația pâinii. Coordonatele acestei civilizații marchează lungul drum al bobului de grâu însămânțat până la transformarea lui în făină, apoi în pâine ̶ realizată prin eforturi umane deosebite. Autoarea generalizează în baza unei argumentări adecvate: „pâinea a organizat munca și, în genere, viața omului societății tradiționale, stimulând producerea numeroaselor valori materiale și spirituale circumscrise activităților de realizare a ei”[63]. Cornelia Belcin Pleșca avansează ideea până la concept, argumentând în baza izvoarelor istorice permanența civilizației grâului în Carpați și la Dunăre pe parcursul ultimelor două milenii[64].
În ultimele lucrări: Pași spre sacru și Magia darului pâinea și fenomenele culturale generate de ea au fost abordate într-un cadru teoretic de actualitate, beneficiar al celor mai reprezentative elaborări privind teoria sacrului și cea a darului în etnologia contemporană[65]. O. Văduva a reușit să aplice eficient aceste teoretizări la realitățile culturale românești, oferind sugestii metodologice importante pentru abordarea tipurilor de pâine și a structurilor pe care ea le determină. Autoarea ajunge la o concluzie foarte importantă pentru studiul nostru, că în toate schimburile practicate de comunitatea tradițională darul alimentar este preponderent, iar pâinea intră în componența tuturor darurilor, având cea mai mare frecvență[66].
Este importantă contribuția O. Văduva la valorizarea științifică a unui număr impunător de forme ale pâinii de ritual din spatiul cultural românesc. În acest mod autoarea a inclus în circuitul științific materiale la temă acumulate în Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu” din București pentru editarea Atlasului Etnografic al Românilor[67].
După ce am beneficiat de tot ce s-a scris pe această temă, constatăm că și până la elaborarea lucrării noastre existau multe materiale și studii referitoare la pâinea de ritual. Dar dispersarea acestora în diverse publicații, unele dintre care au devenit rarități bibliografice, și în arhivele din patru țări est-europene, a făcut imposibilă cunoașterea și aprecierea lor în calitate de surse și contribuții la cercetarea temei. Pentru prima oară se examinează atât problema izvoarelor, cât și cea a istoriografiei temei.
Au fost abordate diferite aspecte ale pâinii de ritual, care conturează, în linii mari, complexitatea domeniului. Dar nici una dintre probleme n-a fost rezolvată complet, pentru că au fost cercetate preferențial anumite elemente ale structurilor, nu structurile și nu sistemul. S-a încercat rezolvarea problemelor complicate, fără a se face ordine în cele simple, de bază, care asigură funcționalitatea sistemului. Noi am pornit de la ultimele, considerându-le esențiale. Le-am formulat ținând cont de exigențele domeniului și de situația la zi creată în cercetarea temei. Finalizarea analizei importanței pâinii în marile structuri culturale constă în a face relevant specificul pâinii românilor.


Nunți de vedete ați avut?

DA. Din orchestra Lăutarii au fost miri, din muzica ușoară, Igor Stribițchi (formația Acord) -mire, Adrian Ursu – mire, Cristina Pintilie – mireasă, Carisma –nașă, Vitalie Dani – naș, vedete din politică, din administrația publică. Restaurantul a fost bogat în nunți de elită, de vip, care s-au petrecut mai riguros, mai cu pretenții, dar cu pretenții acceptabile, îndreptățite să spun.

Carisma a cerut obligatoriu după nuntă ca invitații săi să mănânce ciorbă a doua zi.

Adrian Ursu avea foarte mulți invitați și a cerut ca platoul de dans să-l facem afară. Terenul din fața restaurantului era destinat pentru parcare, așa că l-am reamenajat pentru dans.

Igor Stribițchi – întâmpinarea oaspeților a fost neobișnuită, mireasa a dorit să abordăm o coloristică aprinsă a sezonului de vară, cu flori și stofe foarte interesante, o abordare în premieră și pentru restaurant.

Persoanele din politic și-au dorit să pregătim totul în stil național: cai, ulcele, prosoape – tot felul de momente cu tentă tradițională, care să reprezinte folclorul. Îmi amintesc că am folosit zestrea surorii mele, prosoapele croșetate cu motive tradiționale pe care mama le adunase pentru ea. Au fost adaptate ca prosoape pentru chelneri. Vreau să spun că cereri există de tot felul, iar noi organizatorii le onorăm.


Jemne - Pâinea mirilor - Rețete

Românii și-au primit dintotdeauna oaspeții cu pâine și sare. Pâinea, străvechi simbol al vieţii, şi sarea, „mama lui Dumnezeu“, cum este denumită în termeni populari, au fost, pentru români, două elemente cu caracter sacru.
De altfel, sarea alăturată pâinii constituie poate cel mai vechi obicei de ospitalitate al românilor care, încă din vechime, îşi întâmpinau oaspeţii cu pâine şi sare, în semn de pace, dragoste, bunătate şi respect.

Ivirea Pământului de sub apele sărate

Legenda spune că simbolul alăturării pâinii cu sarea este vechi de când Biblia și că ar simboliza ivirea Pământului de sub apele sărate, care mai apoi a rodit pentru oameni. De aceea, darul cel mai de preț oferit în semn de pace și prietenie oaspeților este pâinea rotundă și sarea. Luate separat, și pâinea, și sarea rămân elemente pline de semnificație. Pâinea e hrana primordială a omului și rodul muncii lui. În ritualurile religioase, pâinea are rol sacru, iar în traiul de zi cu zi, exprimă două concepte umane: muncă și iubire. De cealaltă parte, sarea a fost încă de la începuturile omenirii tratată ca un lucru prețios, fiind scumpă și obținută prin trudă grea. Sarea a fost atât de prețioasă încât în antichitate războinicii își primeau solda nu în bani, ci în sare. De aici și cuvântul „salariu“, de la „salis“ – așa cum numeau romanii prețioasa sare.

Semn de acceptare și de respect

A împărți cu un străin pâinea și sarea înseamnă a pecetlui o prietenie și a crea o legătură durabilă. Mărturii istorice arată că, la început, în loc de pâine se ofereau oaspeților boabe de grâu și sare, ca semn de acceptare în casă sau comunitate. Ca gest de întâmpinare, pâinea și sarea aveau valențe multiple. Pe de o parte, semn de înțelegere, acceptare și de respect, dar pe de alta o demonstrație a potenței celui care își permitea bună voința de a primi. Pâinea (grâul) simboliza bogăția câmpului, iar sarea era adevăratul aur al antichității, fiind, vreme de milenii, cel mai scump produs de comerț. De aceea, obiceiul de a oferi simbolic pâine și sare este prezent și în ritualurile comuniunii, pentru înțelegere și iubire între membrii comunității. Așa se face că găsim practica binecuvântării și frângerii pâinii în iudaismul secolelor dinainte de Hristos, dar și în lumea romană, la adunările ce purtau numele Symposium. În tradiția creștină, pâinea este simbolul vieții, pe care omul i-o oferă lui Dumnezeu. Aceste valențe sacre s-au transmis, de altfel, și în tradiția populară.

De ce pâine și sare?

Pâinea simbolizează viața, iar sarea e semnul legăturilor prețioase, inalterabile, durabile. „Pâinea și sarea, elementele indispensabile pentru susținerea traiului zilnic, în abstracțiunea ideal-metaforică, simbolizează în lumea sufletească a poporului nostru sanctuarul familiar, armonia indisolubilă a vieții conjugale”, scria la începutul se colului trecut profesorul Gh. F. Ciaușanu în lucrarea „Superstițiile poporului român”. „Grâul este cinstea mesei“, afirmă și folcloristul Simeon Florea Marian, referin du-se la rolul de căpătâi al pâinii. Grânele, făina, aluatul și în cele din urmă pâinea sunt încărcate de o simbolistică pe cât de veche, pe atât de prezentă în lumea satului, fiind, după caz, semn de bucurie, rodnicie, belșug, puritate. Luând diferite forme, pâinea îl însoțește pe om de-a lungul vieții, în momentele de bucurie, dar și la necaz. Aceleași atribute sacre le-a avut și le are încă și sarea. Deloc întâmplător, se spune în popor că atunci când scapi sare pe jos e „a ceartă“, aceasta fiind un element de mare preț în viața de zi cu zi. De aici și zicala „ca sarea în bucate“, sugerând că un lucru este indispensabil în anumite situații, așa cum, fără sare, bucatele nu au gust. Un simbol al ospitalității și al prieteniei, având valoarea unei legături de frăție, sarea este folosită și pentru acțiunea sa benefică în diferite ritualuri. În ciclul vieții, sarea este folosită bunăoară la nașterea unui copil, în scaldă, sau pentru îmbunarea ursitoarelor.

Pâinea şi sarea la alte popoare

Oferirea pâinii și sării nu este un gest exclusiv de bunăvoință al românilor, dar nici unul universal. În fapt, obiceiul este răspândit în arealul central și est-european, în special la popoarele care au avut contact îndelungat cu populațiile de origine slavă. În Bulgaria, acest obicei sugerează ospitalitate, iar pâinea și sarea trebuie aduse de către o femeie. Bulgarii fac un fel special de pâine, numit „pogacha”, plat și decorat minuțios. Tradiția se practică în Cehia și Slovacia doar pentru ocazii speciale, spre exemplu, atunci când președinții altor state vin să viziteze țara. În viața de zi cu zi, obiceiul a dispărut. În tradiția Rusiei, cuvântul pâine este asociat cu ospitalitatea, fiind cea mai respectată mâncare, iar sarea este simbolul prieteniei. Există și un salut tradițional, „Khleb da sol!” (Pâine și sare!). Fraza este rostită de oaspete ca o expresie față de bunăvoința gazdei.

În Polonia, întâmpinarea cu pâine și sare este asociată cu ospitalitatea nobilimii poloneze. Astăzi, obiceiul este păstrat la nunți, unde mirii sunt serviți de către părinții lor, la întoarcerea de la biserică, cu pâine și sare. În Macedonia, pâinea specială care este pregătită pentru a exprima ospitalitatea se prepară și de Crăciun, ca parte a cinei, având o monedă ascunsă în ea. În Finlanda, Estonia și Letonia pâinea și sarea erau oferite ca simbol al binecuvântării unei noi case. În locul pâinii albe se prefera pâinea neagră. Și în Germania, obiceiul de a oferi pâine și sare este întâlnit la nuntă, pentru o alianță de lungă durată a mirilor, dar și la schimbarea locuinței, pentru prosperitate și fertilitate.

Jurământul pe pâine şi sare descoperit la Brașov

Un aspect unic în tradițiile legate de pâine și sare ar fi jurământul făcut pe pâine și sare, subiect dezvăluit într-un studiu de profesorul Nicolae Sulică, de la renumitul liceu ,,Andrei Șaguna” din Brașov, pe atunci Gimnaziul gr. or. Roman. Profesorul vorbește într-un discurs despre o veche formulă de jurământ pe pâine și sare, „Formula Jurandi Valacika”, provenind din secolul al XVIII-lea. Discursul este publicat în anuarul școlii, iar publicația vremii, „Gazeta de Transilvania”, consemnează ineditul studiu în numărul din mai, în anul 1902. „Invocarea pitei și a sării(…) este o reminiscență de la străbunii noștri Romani (mola salsa) și simboliseză armonia conjugală”, sugerează publicația. Despre acest misterios jurământ scrie, câțiva ani mai târziu, și profesorul Gh. F. Ciaușanu în cartea sa „Superstițiile poporului român”, lucrare premiată în 1913 de Academia Română, dar interzisă după venirea co muniștilor. „În mozaicul acesta pestriț al credinței orientale bogomilice trebuie să ne surprindă, ca un adaos curat național românesc, pâinea și sarea, pe care jura evlaviosul român din veacurile trecute, cu mâna pe Sfânta Cruce”, scrie Gh. F. Ciaușanu. Iată un fragment din jurământ în transcrierea fonetică, așa cum apare în documentul vremii: „Așe să tye ajutye Dumnyezău tatu, fiu, duhu sfânt un Dumnyezău aghyevărat, sfânta Maria, patru posturi, într-un an, trii zâle în săptămână, crucea și biserica, pita și sarea, cumenycătura de la moarte, sfânta ruga ispașenya sufletului, toți doisprezece Ilie și Pavel apostoli, afurisenyeă sufletului și pe asta și pe altă lume, blagoslovenya sufletului afurisât să fii tu, de nu-i spunye cu toată dereptatya sufletului, pe ce tyoi întreba ce știi, ce-ai auzât, de la cine ai auzât și ce-au văzut nu nyii spunye cu toată dereptatyea sufletului. Așe să tye ajutye Dumnyezău și sfinții toți”. (https://core.ac.uk/download/pdf/147986980.pdf)

Pâinea și sarea alungă tot răul din casă

Pâinea concentrează o simbolistică prin excelență benefică: bucuria, rodnicia, bel șugul, puritatea fiind atribute ale sale. Se vorbește despre energia simbolică a pâinii. Materializată în reprezentări din aluat dospit sau nu, sub diferite nume: pâine, pită, turtă, lipie, azimă, colac, capete, pupăză, stolnic sau prinoase, pâinea polarizează astfel un cumul de funcții, din care chiar dacă cea magică se diluează pe parcursul timpului, rămâne funcția socială, identificată în majoritatea obiceiurilor tradiționale. Principala semnificație a pâinii în obiceiuri rămâne aceea de a marca un «început», căruia omul dorește să-i asigure continuitate și prosperitate. În dorința de a ocroti obiceiurile legate de pâine și sare s-au născut nenumărate credințe populare și superstiții, așa cum se consemnează în „Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești” de Romulus Antonescu.
• Pâinea și sarea sunt de mare ajutor, ele alungă tot răul din casă. Noaptea e bine să pui o bucățică de pâine și sare pe fereastră ca să alungi răutățile care umblă. Dar dacă pui o bucățică, trebuie a doua zi s-o arunci, să n-o mănânci.
• În Țara Zarandului, când se intră în ogradă cu nunta, soacra mare într-o mână să țină sare și, cu o turtă din grâu în cealaltă, să iasă înaintea nurorii sale și să-i spună vorbe de bun venit pâinea și
sarea sunt ca să aibă tânăra nevastă întotdeauna noroc și nicicând să nu-i lipsească ceva din casă.
• În Banat, dar și în alte regiuni, pentru plantele medicinale și magice culese la Sân-Toader, se lasă în schimb pâine și sare în locul de unde a fost smulsă planta.
• Unde este un copil mic în casă, pentru ca să doarmă senin, să pui o bucățică de pâine și sare pe fereastră, ca să asfințească soarele pe pâine și pe sare.
• Ca să fie belșug în casă nouă, este bine să fie trimis cineva, înainte de mutare, cu pâine și sare.
• Firimiturile de pâine nu trebuie călcate în picioare, pentru că este păcat pâinea este sacră și nu trebuie niciodată aruncată la gunoi.
• O bucată de pâine găsită pe jos trebuie să fie ridicată și așezată pe zidul sau gardul unei case sau al oricărei alte clădiri, pentru a fi mâncată de păsările cerului sau altă vietate.
• Pâinea se pune și în scalda copilului, semnificând belșug pentru nou-născut.
• După botez, copilul este adus acasă, așezat cu capul pe o pâine, ca să aibă noroc de viață sănătoasă și de belșug.
• Sarea să nu stea singură la fereastră, căci se duce tot norocul, după cum spun obiceiurile. Locul sării e pe masă.
• În satele din zona Galați, se pune câte o felie de pâine la temelia casei, în cele patru colțuri, ca să fie bogăție în casă, iar în Mehedinți, se pune aluat la temelia casei, „ca să dospească” norocul.
• În Sibiu, când pleacă la botez, moașa pune în fașă pâine și sare, ca să fie pruncul avut și norocos.
• În nordul Munteniei, femeile cern făină și frământă o pâine deasupra unor desagi, pâine din care mănâncă amândoi mirii după nuntă.
• În Sălaj, la mijlocul mesei, dinaintea miresei, se află așezată o pâine acoperită cu o năframă, iar în colțurile mesei câte un strop de sare și câte un colac, ca să fie casa plină totdeauna de toate bunătățile.
• Este bine ca, la tragerea cu plugul a primei brazde, să se pună pe arătura proaspătă puțină pâine și sare, pentru ca ogorul să aducă multe roade.
• Ca să aibă noroc la vânzare, gospodina aruncă, din pragul casei, după cel ce pleacă la târg, cu pâine și sare.


Regimul alimentar caracteristic grupei sanguine 0

Foarte multi nutritionisti sustin ideea ca in functie de grupa sanguina a fiecaruia putem spune daca un produs alimentar este benefic organismului sau nu. Astfel puteti slabi intr-un mod sanatos si fara sa va infometati. Nu numai ca veti obtine greutatea ideala dar va veti intari si sistemul imunitar iar bolile vor sta departe de dumneavoastra.

Cei care au grupa sanguina 0 sunt persoane care tolereaza foarte bine carnea. Acest lucru este demonstrat de secretia abundenta de suc gastric. Astfel este recomandata carnea fie ca este de pasare, de vita, de peste, in general carnea slaba. Printre produsele la care trebuie sa renuntati definitiv sunt cele cu un continut ridicat de amidon cum ar fi painea din faina integrala de grau, fulgi de grau, malai etc.

Alimente recomandate:

  • carne (de pasare, de peste : hering proaspat, macrou, nisetru, sardine, fructe de mare
  • oua
  • legume cu frunze verzi: ceapa, pastarnac, brocoli, cartofi dulci, patrunjel
  • fructele in general, dar recomandate sunt: smochinele, prunele, strugurii
  • uleiul de masline
  • condimente si verdeturi: piperul de Cayanne, usturoiul, patrunjelul uscat
  • ceaiuri din: flori de tei, papadie, menta

Alimente interzise:

  • produsele de panificatie, cerealele, pastele fainoase, si toate produsele cu un continut ridicat de amidon
  • legume: varza, fasole, conopida, vinete, masline
  • fructe: mure, portocale, mandarine, capsuni, banane
  • condimente: piper negru macinat, scortisoara, vanilie
  • ceaiul negru

O atentie deosebita trebuie acordata consumului de produse lactate, precum si a rosiilor, a produselor care sunt indulcite cu zahar sau miere, care nu trebuie consumate din abundenta. Cruditatile precum fructele si legumele trebuie sa fie incluse in alimentatia zilnica mai ales la persoanele care vor sa slabeasca.

Fii prima care comentează

Alte articole TopFeminin

Astigmatismul este o afectiune a vederii si se datoreaza corneei de forma neregulata si poate insoti miopia

Destiny's Child, cel mai de succes grup de R&B din toate timpurile, a primit cea de-a

Transforma sau decoreaza balconul sau terasa in oaze de relaxare, iar ca acest lucru sa fie

Durerile colecistice sunt acele dureri biliare, care provoaca disconfort abdominal, senzatie de greata, durere moderata abdominala

Pentru aplicarea perfecta a rujului trebuie sa tineti cont de cateva trucuri. Va vom spune cum

Aceste impachetari cu parafango (un amestec din namol marin, parafina, cafeina si saruri minerale) sunt ideale


Video: Teaser Vivah Shriya u0026 Soenil (Mei 2022).


Kommentaar:

  1. Bernardyn

    Ek dink hy is verkeerd. Ek is seker. Ek kan dit bewys. Skryf vir my in PM, praat.

  2. Sudi

    Ek kan nie eens glo dat daar so 'n blog is :)

  3. Athelstan

    This topic is simply matchless

  4. Mario

    Don't turn the attention!

  5. Willesone

    Wonderlik, is die waarde antwoord

  6. Nehemiah

    Ek stem heelhartig met jou saam.



Skryf 'n boodskap